fbpx
EXPERIENȚA TRANSGRANCANARIA 360° (partea I)

EXPERIENȚA TRANSGRANCANARIA 360° (partea I)

269 de kilometri de agonie şi extaz

 

 

Anul 2018 a debutat într-un mod foarte fain pentru mine, mai exact prin îndeplinirea unui vis pe care îl aveam de ceva vreme: să alerg o cursă de peste 200 de km.

Acest vis a devenit realitate în luna Februarie, când am alergat Transgrancanaria 360°: 269 km montani, cu 12.000 metri diferență pozitiva de nivel.

Dar să încep cu începutul…

Momentul zero a fost în Octombrie 2016, când, la propunerea lui Ionuț Bocănială, am ajuns să particip la Transgrancanaria HG, cursa de 125 de km, cursă care a avut loc în luna Februarie 2017.

Odată ajuns pe insulă (Gran Canaria) și în timp ce îmi ridicam kit-ul de concurs pentru cursa din 2017, am aflat că sunt unii concurenți care au luat deja startul de aproximativ 2 zile pentru o probă mult mai lungă în cadrul concursului.

În acel moment, primul impuls la aflarea acestei vești, a fost ideea trăznita că poate voi face și eu asta într-o bună zi. Atunci acea zi părea dintr-un viitor mult mai îndepartat, mai ales că după ce am finalizat Transgrancanaria 125 km, eram destul de convins că nu mă voi mai întoarce pe insulă pentru nicio altă cursă.

Și spun acest lucru pentru că traseele din cadrul Transgrancanaria sunt dure, iar asta nu din cauza lipsei organizării (din acest punct de vedere totul este exemplar), ci din prisma terenului pe care alergi. Se aleargă aproape numai pe roci și sunt foarte rare potecile cu pământ. În plus, predomină vegetația neprietenoasă, alcătuită din cactuși și alte plante “doritoare” să te înțepe sau rănească în vreun fel.

Cu un mare efort, am reușit să finalizez Transgrancanaria 125 de km (am făcut 27 de ore) și mi-am spus că dacă mă voi întoarce la acest eveniment va fi pentru cursa de 269 de km. Însă la acel moment părea doar un gând spus la oboseală și atât. Deși mă epuizase această cursă, am reușit să mă îndrăgostesc de acest loc minunat, care pentru mine reprezintă materializarea paradisului.

(foto: finish Transgrancanaria HG, 125 km, Februarie 2017)

 

Odată cu terminarea cursei de 125 km, anul competițional 2017 se deschidea într-un mod excelent pentru nivelul meu de amator pasionat. Pe parcursul anului trecut am reușit 5 ultramaratoane, dintre care 4 având peste 100 km: Transgrancanaria 125 km, Transylvania 100k, Marathon 7500 (proba de Elită), ultramaraton Ciucaș, 2 x 2 race.

Și cum ceea ce trebuie să ți se întâmple ți se va întâmpla, în momentul in care alergam la Transylvania 100k, am întâlnit un finisher de la Transgrancanaria 269 km, moment în care dorința de a participa la această cursă a devenit și mai mare. Totul s-a concretizat în luna Decembrie 2017, când am decis să mă înscriu pentru proba de 269 de km.

 

Dacă la majoritatea concursurilor, odată ce ai efectuat înscrierea ești și acceptat, la acesta nu este așa (detalii despre înscriere și traseu aici: http://www.transgrancanaria.net/en/). Conform procedurii Transgrancanaria, am aplicat pe un formular de înscriere în care am menționat concursurile anterioare la care am participat. După verificarea acestui formular de către organizatori, în decurs de 3 săptămâni am primit e-mailul din partea organizatorilor, mesaj prin care îmi confirmau participarea.

A fost un cadou foarte frumos de final de an 2017, un an în care am reușit să duc la bun sfârșit toate cursele în care m-am implicat, întregul an 2017 fiind astfel un bun antrenament pentru această cursă.

Însă de la înscriere până la participare mai era cale lungă, iar timpul rămas… destul de scurt!

Echipamentul pe care îl aveam s-a dovedit a fi total insuficient comparativ cu lista publicată de organizatori, cursa presupunând mult echipament specific (GPS, haine impermeabile, bivuac de supraviețuire și multe alte piese de echipament pe care nu le aveam). De asemenea, doar înscrierea presupune un cost de 400 de euro, un cost semnificativ. În total, bugetul pentru această cursă a ajuns la aproximativ 9000 de lei (transport, cazare, echipament (parțial), geluri, recuperare medicală, înscriere).

 

Însă momentul în care îți dorești ceva suficient de mult, toată energia ta se direcționează către acel obiectiv, iar lucrurie încep să se întâmple în acea direcție.

Încă o dată transmit mulțumiri speciale celor care au sprijinit participarea mea la Transgrancanaria 360°:

DHL Express (sponsor) – acoperirea parțială a costurilor (decontarea se va face în decursul anului 2018)

Sportguru (partener) – reduceri la echipamentul achiziționat

F64 (partener) – împrumut echipament video

Medy Sportline (partener) – reduceri pentru pachetul de recuperare medicală

Mihai Marinescu (susținător) – împrumut bețe trekking

Daniel Cârstoveanu – împrumut GPS (echipament care de multe ori m-a scos la lumină)

Deasemenea, ca la fiecare concurs la care am participat, am avut și o campanie caritabilă asociată, de data aceasta atenția mea fiind îndreptată către copiii bolnavi de cancer și un program educațional dedicat lor:

http://pavel.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=5311

Le mulțumesc o dată în plus tuturor celor aproape 50 de donatori, care au dus la aproximativ 1.000 de euro suma totală a fondurilor.

 

Ziua 0 (19 Februarie)

Îmi place să îi spun așa deoarece este ziua în care am ajuns pe insulă. Deși în săptămânile anterioare cursei m-am luptat cu o periostită tibială care a necesitat vreo 12 ședințe de recuperare medicală, am primit energia acestui loc minunat, astfel încât până seara am simțit că totul va fi bine și efectiv toate micile dureri pe care le mai aveam, au disparut.

Ziua 1 (20 Februarie)

Aceasta este ziua în care am ajuns la locul de start-finish și anume Expomeloneras (Maspalomas), un loc care îmi trezește amintiri senzaționale datorită finishului anterior, tot la un ultra (așa cum menționam mai sus, cursa de 125 km). Tot în această zi mi-am ridicat numărul de concurs: 7053 a fost numărul care m-a reprezentat pe perioada celor 4 zile de alergare.

Pentru că momentul în care celelalte curse urmau să ia startul era încă departe, organizatorii mai puneau încă la punct unele detalii în zona start / finish. Totuși, chiar și cu foarte puțini concurenți în Expo, atmosfera începea să fie încărcată emoțional și energetic.

Începeam, așadar, pregătirea logisticii de concurs. În această cursă poți avea 5 bagaje pentru cele 5 checkpoint-uri (distanța dintre ele fiind de aproximativ 50 de km) și trebuiesc lăsate în zona Expo în ziua dinaintea startului pentru ca organizatorii să le ducă în aceste punctele de pe traseu. Fiecare geantă era etichetată cu numele check-pointului în care urma să fie dusă, așa că e simplu să știi ce ai de pus în fiecare. Recomand de pus în geanta pentru fiecare check-point: tricou, șosete, baterii, cremă anti-iritații, șervețele umede, geluri de reaprovizionat și mâncare. Cum am procedat: am luat gențile goale de la Expo Meloneras, am mers unde eram cazat, am organizat bagajul în fiecare dintre ele, iar apoi le-am predat încărcate. O altă operațiune care a mai trebuit făcută a fost plata garanției pentru GPS-ul de monitorizare pe care îl asigură organizatorii (150 de euro, sumă care îți este returnată după finish).

Tot în această zi am avut plăcerea de a-l cunoaște pe unul dintre câștigătorii acestei probe de anul trecut, Luca Papi, un omuleț subțirel, cam cât mine de înalt și cu un păr creț și vâlvoi. Am schimbat câteva cuvinte și am făcut o poza cu Luca, pentru inspirație și motivație (are o energie și veselie debordante).

La ora 18.00 a avut loc și o ședință tehnică, o întâlnire de aproximativ 1 oră, în care am aflat mai multe detalii despre traseu, ckeck-pointuri, regulament (unde sunt permiși suporterii / însoțitorii), a fost prezentat profilul cursei, ni s-a explicat cum se folosesc GPS-urile, ce pot face voluntarii pentru noi și am fost felicitați pentru alegerea noastră!

După toate acestea am avut o super masă pregătită de Eliza, persoana căreia trebuie să îi mulțumesc pentru dăruirea ei în această perioadă foarte dificilă și importantă pentru mine.

Înainte de a mă băga la somn, am făcut ultimele pregătiri pentru a avea gata rucsacul cu toate cele necesare și echipamentul cu care urma să plec în cursă în ziua imediat următoare.

La ora 22:00 deja eram la somn pentru că știam că în urmatoarele zile nu voi mai prinde somn J

 

(sfârșit partea I, va urma)

Un material de Claudiu Belețoiu

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *