fbpx
TransGranCanaria- Una meta un sueno

#TransGranCanaria-Una meta un sueno.

 

Transgrancanaria sau “the mother of all races”, așa cum mai este denumită această cursa, chiar este un vis, iar pentru mine a însemnat un vis devenit realitate.

Să începem cu începutul acestui vis:

Totul a căpătat contur în momentul în care Ionut Bocaniala mi-a spus că el merge la aceasta cursă #TransGranCanaria și m-a intrebat dacă vreau să particip și eu.

 

Decizia nu a fost grea, având în vedere ca locul unde se desfășoară această cursă este un loc ce poate fi asemuit Paradisului pe Pământ: insula Gran Canaria.

Cursa presupune traversarea insulei Gran Canaria într-un timp de 30 de ore, cu o distanță de 125 km și o diferență pozitivă de nivel de peste 8.000 m.

Așa că m-am înscris și am început antrenamentele 🙂
Spre deosebire de majoritatea curselor pe care le-am parcurs până acum în cariera mea de sportiv amator, pentru aceasta m-am antrenat cel mai mult.
Avantajul a fost că și Eliza Nitescu urma să plece în expediția pe Aconcagua (reușită, cu ascensiunea vârfului de 6.962 m pe 25 Ianuarie), iar eu am ajutat-o în privința antrenamentelor. În acest fel, am adunat diferență de nivel pe munte, lucru foarte folositor în cadrul acestei curse. În plus, orele petrecute în sală pentru construirea de forță în corp, au avut și ele aportul lor.

Au urmat aproape 4 săptămâni de alergare pe bandă la căldură, cu distanțe între 10 și 20 km pe zi, asta pentru a mă aclimatiza 🙂

În sfârșit, am ajuns în momentul plecării către insula Gran Canaria, iar primul contact cu aceasta a fost unul de uimire totală pentru mine. Simțeam că am ajuns în Paradis: soare, oameni fericiți, locuri minunate, ocean, plajă, munte… rețeta ideală pentru un moral ridicat pentru ceea ce urma să fie cea mai grea cursă de alergare din viața mea.

Pe 24 Februarie, la ora 23:00, am luat startul cursei din localitatea Agaete, alături de peste 900 de alergători din nenumărate țări, între care elite mondiale în ce privește alergarea montană (Pau Capell, Didrik Hermansen, Diego Pazos,Timothy Olson) și mulți alții.

 

Cursa nu a fost deloc așa cum mă așteptam.
Am găsit o cursă unde zeci de km a trebuit să alergăm pe bolovani, pe albia unui râu sau pe poteci pavate cu pietre, diferențe și de 15°C între punctele intremediare și un teren deloc prietenos cu picioarele alergătorilor. Au fost însă și peisaje demne de a fi imortalizate ca tablouri, locuri de unde se putea vedea cum oceanul înconjoară insula sau nori care parcă atingeau crestele munților.
Am găsit localnici dispuși să ne ajute în momentele în care eram în punctul de a greși traseul.

Strategia mea a fost să plec dintre ultimii alergători, tocmai de aceea startul l-am avut de pe locul 600. Mă motivează mai mult ideea de a depăși concurenți, decât aceea de a fi depășit…

Alimentația și hidratarea au mers perfect, chiar și lupta cu somnul din cele 2 nopți de competiție. Pe parcursul cursei am reușit sa recuperez aproximativ 200 de poziții, astfel că la finalul acesteia m-am regasit, după 27h si 30 minute, pe locul 409 la general și 28 la categorie. Acest rezultat a fost pentru mine un PB (personal best), deoarece este prima cursă de o asemenea anvergură pe care o finalizez sub 30 de ore, deasemenea fiind și cea mai lungă și grea (neoficial au fost 132 km, după măsurătorile mele și ale altor colegi).

La capătul acestei experiențe, pot afirma încă o dată că cele mai dificile experiente din viața noastră sunt și acelea care produc cele mai multe schimbări.

Pentru mine, această cursă a însemnat mai mult decât un loc sau un timp de finalizare a competiției, a însemnat o experiență de transformare pe care incă o procesez.

Deasemenea, nu aș fi reușit să duc la capăt această cursă fără ajutorul lor oamenilor care m-au susținut (în special le mulțumesc câtorva: mulțumesc, Eliza Nitescu, pentru că ești alături de mine când aleg genl acesta de experiențe nebune, mulțumesc, Ionut Bocaniala, pentru că am fost împreună în această cursă, mulțumesc, Laurentiu Buse pentru modul în care ne-ai așteptat la aeroport) și mulțumesc vouă, tuturor celorlalți, mulți, care ați trimis energia voastră către mine.

Nu aș fi reușit nici fără ei, copiii de la Asociația PAVEL, alături de care m-am simțit din punct de vedere sufletesc în această cursă și pentru care am alergat în cadrul campaniei de strângere de fonduri pentru participarea lor la Onko Olimpiada:

http://pavel.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=3608

Cu ajutorul vostru, celor care ați donat, am am depășit targetul de 2.700 de lei.

Mulțumesc donatorilor: Eliza Nitescu,Daniel Bebe Neculce, Alexandra Palaghia, Ionut-Mihai Nicula, Ionut Bocaniala, Geman Marian, George Balta, Elena Puscu, Robert Hajnal, Raluca Olsson, Bogdan Mirica, Nita Noemi, Valentina, Victor Roca, Elena Kelerman, Radu Zgarcea, Laurentiu Buse, precum și celor care au donat anonim.

Prin sprijinul celor care îi înțeleg, visul lor este mai aproape de ei, de a fi campioni și pe plan sportiv, deoarece în viața de zi cu zi sunt cei mai mari campioni, căci câștigă clipă de clipă prin dorința de a supraviețui acestei maladii foarte dure.

De asemenea, mulțumesc Iulian Șerban pentru susținerea ta și împărtășirea campaniei comunității tale de alergare: BUCURIA ALERGĂRII.

Vă mulțumesc pentru susținere tuturor celor care ați fost alături de mine în această grea încercare care a însemnat aceasta cursă.

Visul continuă cu următoarele curse pentru anul acesta.

Vă las cu un gând de final, anume: fiți voi schimbarea de care vreti să aveți parte!

VĂ MULȚUMESC!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *