Atlet de anduranță, dincolo de condiția de sănătate.
Incredibila poveste a lui Roddy Riddle, care aleargă curse extreme de sute de km, purtând cu sine pompa de insulină.
Martie 2016: 3 români ne țineau cu atenția concentrată asupra uneia dintre cele mai dificile curse de alergare din întreaga lume: 6633 Arctic Ultra, 566 de km de alergare la Cercul Polar. Tiberiu Ușeriu a ocupat primul loc, iar Andrei Roșu și Vlad Tănase care au concurat împreună, au terminat cursa în tandem, deși acest lucru nu mai fusese reușit niciodată în istoria concursului.
Martie 2016: printre participanții la Arctic Ultra se afla și scoțianul Roddy Riddle, fost ciclist profesionist. În anul 2008, la vârsta de 40 de ani, Roddy a fost diagnosticat cu diabet tip 1 și i s-a recomandat foarte serios să renunțe la sport. Ca reacție, Roddy și-a cumparat o bandă de alergare și de 9 ani participă la curse extreme, în ciuda faptului că poartă în permanență o pompă de insulină. În 2016 Roddy a oprit cursa 6633 Arctic Ultra după 450 de km alergați, dar a promis că se va întoarce in 2017, pentru „a încheia afacerile neîncheiate”.
Martie 2017: Roddy Riddle revine la 6633 Arctic Ultra și trece linia de finish a Bestiei (după cum numește Roddy această cursă) în 6 zile și 21 de ore, pe locul al doilea (Tibi Ușeriu își apără încă o data titlul)
Pentru că mulți dintre cei care au urmărit prestația românilor la Arctic Ultra au fost impresionați de povestea emoționantă a lui Roddy, l-am rugat pe atletul scoțian să ne ofere un interviu, pentru a afla cât mai multe despre fascinanta sa poveste ca atlet de anduranță, care concurează la competiții, deși are o condiție specială, iar doctorii i-au pus un diagnostic dur.
Roddy Riddle este un fost ciclist de performanță scoțian, soțul lui Lynn, tatăl a 3 copii, Aly, Isla și Findlay și partner într-un magazin de biciclete, pe care l-a deschis în urmă cu 30 de ani. Roddy și familia trăiesc în Iverness, Scoția.
De alergare Roddy s-a apucat în 1997, când s-a retras din competițiile de ciclism. A făcut mai multe maratoane încă din perioada în care fusese deja pre-diagnosticat cu diabet tip 1. Cel mai rapid maraton pe care l-a realizat vreodată a fost cel alergat în Londra, unde a scos timpul de 2 ore și 44 de minute. Când a fost diagnosticat nu știa nimic despre această condiție, ce presupune să trăiești cu boala și care este nivelul permis de efort, așa că s-a gândit că niște ultra-maratoane în jurul lumii îl vor edifica și va reuși, în același timp, să ajute la conștientizarea legată de ce se poate realiza în această condiție.
În 2013 Roddy a alergat Marathon des Sables, o cursă de 250 de km în deșert, unde cel mai mult i-au dat de furcă dunele de nisip și temperaturile ridicate – la kilometru 84 al cursei temperatura ajunsese la 52 de grade și vremea a rămas ore întregi la fel de caniculară. Ne-a spus că în deșert i-au plăcut, în schimb, răsăriturile, apusurile și colegii de bivuac.
Participarea la Marathon de Sable a avut efectul bulgărelui de zăpadă în ce privește conștientizarea legată de ce poate realiza un pacient diagnosticat cu diabet tip 1, așa încât a vrut să continue, alegând spectrul opus și mergând de data aceasta la una dintre cele mai friguroase concursuri de pe Terra – 6633 Ultra, unde distanța totală pe care o parcurg concurenții care aleg cursa lungă (așa cum a făcut și Roddy) este de 566 km. Pentru Roddy a fost evident că dacă a reușit la temperaturi extrem de ridicate, acest lucru este posibil să la temperaturi foarte scăzute. În 2016 s-a oprit cu 116 km înainte de linia de finish (deși parcursese 450 de km din cursă). A simțit atunci că și-a dezamăgit familia și prietenii, dar și întreaga comunitate de diabetici din întreaga lume, așa că s-a hotărât să se înscrie din nou în concurs anul următor pentru a încheia o afacere neterminată, așa cum numește el cursa din 2016. Principala schimbare făcută de Roddy în 2017 a fost să alerge cu o sanie cu 4 roți, în loc de 2, așa cum făcuse în anul anterior, ceea ce i-a cauzat puternice dureri de spate, acesta fiind motivul principal pentru care s-a retras din cursă în 2016. Victoria de la Arctic Ultra din acest an i-a adus foarte multe solicitări de a ține prezentări în care să povestească despre cum a reușit. Roddy este foarte mulțumit că a putut să se claseze pe locul 2 și să devină primul scoțian din lume care reușește să termine cursa, așa încât nu are planuri să revină la Cercul Polar.
După fiecare victorie, Roddy se bucură cel mai mult de faptul că reușește să demonstreze faptul că a trăi cu diabet de tip 1 nu te poate opri din a-ți atinge obiectivele și a-ți trăi visul. Pentru cursele de anduranță, Roddy recomandă o pregătire intensă, astfel încât să fie eliminat riscul accidentărilor. Roddy îl are mai nou ca partener la alergări pe fiul său, Aly, care în acest moment iubește mai mult fotbalul.
L-am întrebat pe ultramaratonistul scoțian care este alergătorul său favorit și ne-a mărturisit că îl preferă pe etiopianul Haile Gebrselassie, pentru că zâmbește tot timpul. De asemenea, dacă ar fi nevoit să aleagă între alergatul la căldură și cel la frig, Roddy ar alege căldura, pentru că nu a suportat niciodată temperaturile scăzute și numai gândindu-se că a participat la două concursuri în zona arctică îi provoacă fiori.
Dacă ar putea organiza cea mai tare cursă de ultramaraton, Roddy ne-a spus că ar face o cursă care se întinde pe mai multe zile, pentru ca toți concurenții să poată admira frumusețea Scoției.
Pe final, Roddy a dorit să puncteze încă o dată că având pregătirea adecvată și atitudinea mentală potrivită, nimic nu te poate opri să-ți atingi obiectivele și să-ți trăiești visul.
Îl felicităm pentru întreaga sa carieră ca atlet și pentru toate alegerile curajoase pe care le-a făcut!
Endurance athlete, beyond the health condition.
The incredible story of Roddy Riddle, who runs hundreds of km at extreme races, carrying the insulin pump.
March 2016: 3 Romanians were focusing the nation’s attention on one of the most difficult running races in the world: 6633 Arctic Ultra, 566 km of Polar Circle running. Tiberiu Uşeriu took first place and Andrei Roşu and Vlad Tanase, who competed together, finished the race in tandem, although this had never been a successful combination in the history of the competition.
March 2016: Among the participants in the Arctic Ultra was the Scottish Roddy Riddle, a former professional cyclist. In 2008, at the age of 40, Roddy was diagnosed with type 1 diabetes and was strongly advised to give up sports. As a reaction, Roddy bought a treadmill and in the last 9 years he has been participating in extreme racing, despite the fact that he always carries a pump of insulin. In 2016 Roddy stopped the 6633 Arctic Ultra race after 450 km of running, but promised to return in 2017 to “end the unfinished business.”
March 2017: Roddy Riddle returns to 6633 Arctic Ultra and crosses the finish line of the Beast (as Roddy calls this race) in 6 days and 21 hours, on second place (Tibi Uşeriu defended his title again).
Because many of those who watched the performance of Romanians at Arctic Ultra were impressed by Roddy’s moving story, we kindly asked the Scot athlete to give us an interview to find out more about his fascinating story as an endurance athlete who competes in competitions, although he has a special condition, and doctors have put a rough diagnosis.
Roddy Riddle is a former Scottish performance cyclist, Lynn’s husband, father of three children, Aly, Isla and Findlay, and a partner in a bike store that he opened 30 years ago. Roddy and his family live in Iverness, Scotland.
Roddy started running in 1997 when he retired from cycling competitions. He ran several marathons since the time he was already pre-diagnosed with type 1 diabetes. The fastest marathon he ever did was the one in London, where he manged to cross the finish line in 2 hours and 44 minutes. When he was diagnosed, he knew nothing about this condition, about what it means to live with the disease and what is the allowable level of effort, so he thought that ultra-marathons around the world would build it and at the same time manage to help raise the awareness of what can be done in this condition.
In 2013, Roddy ran in Marathon des Sables, a 250 km race in the desert, where the sand dunes and temperatures rose the most. At 84 km of the race the temperature reached 52 degrees and the weather remained for hours and hours extremely hot. He told us that in the desert he liked sunrise, sunsets and bivouac colleagues instead.
Participation in the Marathon de Sable had the snowball effect on awareness of what a patient diagnosed with type 1 diabetes could do, so he wanted to continue, choosing the opposite spectrum this time, by going to one of the coldest contests on the Terra – 6633 Ultra, where the total distance for the competitors choosing the long race (as Roddy did) is 566 km. For Roddy, it was obvious that if he did succeed in extremely high temperatures, it is possible to do so also at very low temperatures. In 2016 he stopped 116 km before the finish line (although he ran 450 km from the race). He felt like he let down his family and friends, but also the entire diabetics community all over the world, so he decided to re-enter the next year to conclude an unfinished business, as he calls the 2016 race. Roddy’s main change in 2017 was to run a 4 wheel pulk instead of 2 wheel pulk as he had done in the previous year, which caused him severe back pain, the main reason for his withdrawing in 2016. This year’s Arctic Ultra victory has broght hime a lot of requests to offer presentations and speeches about how he succeeded. Roddy is very pleased that he was able to rank second and become the first Scot man in the world to finish the race so he has no plans to return to the Polar Circle.
After each victory, Roddy most enjoys being able to demonstrate that living with type 1 diabetes can not stop you from reaching your goals and living your dream. For endurance races, Roddy recommends intensive training so as to eliminate the risk of injuries. Roddy has a new partner for running: his son, Aly, who now loves football more.
We asked the Scot ultramarathonist who is his favorite runner and confessed that he prefers Ethiopian Haile Gebrselassie because he smiles all the time. Also, if he had to choose between heat and cold, Roddy would choose the heat, because he doesn’t like low temperatures and only thinking that he had participated in two contests in the Arctic is making him crazy.
If he could organize the ultimate ultramarathon race, Roddy told us that he would organize a race that stretches over several days so that all competitors can admire the beauty of Scotland.
Finally, Roddy wanted to point out once again that having the right training and the right mental attitude, nothing can stop you from reaching your goals and living your dream.
We congratulate him for the entire athlete career and for all choices made with a brave heart!
Add Comment